Criza sănătății a jucat un rol revelator prin accelerarea proceselor de transformare a activității și a aparatului de producție care, pentru unii, funcționau deja de mulți ani. Sectoarele de activitate care îndeplinesc nevoile esențiale, care adesea nu pot fi relocate, vor evolua semnificativ. În acest context, problema adaptării competențelor a câștigat locuri suplimentare în ierarhia priorităților. 

Anumite activități, în declin, văd că cerințele lor de muncă scad semnificativ, în timp ce altele, în curs de dezvoltare sau încă de structurat, sunt din ce în ce mai în căutare de personal calificat, prin urmare instruit. Cu toate acestea, din măsurarea măsurii impactului crizei asupra țesutului economic pe termen scurt și lung, autoritățile publice, sucursalele profesionale și companiile au observat o lacună în instrumentele de formare disponibile pentru a sprijini această mișcare de fond. Există multe sisteme care există astăzi, în special cele recente, cum ar fi recalificarea sau promovarea prin programe de studiu de lucru (Pro-A). Dar puține sunt cele care permit mobilitatea profesională intersectorială.