În dreptul muncii, marcat de importanța crescândă a standardului contractual și de multiplicarea dispozițiilor legale derogabile sau suplimentare, regulile „care au un caracter de ordine publică” apar ca ultimele limite ale libertății de negociere a partenerilor sociali ( C. trav., Art. L. 2251-1). Cei care solicită angajatorului să „asigure siguranța și să protejeze sănătatea fizică și mentală a lucrătorilor” (Labor C., art. L. 4121-1 f.), Contribuind la eficacitatea acestora din urmă dreptul fundamental la sănătate (Preambulul la Constituția din 1946, paragraful 11; Carta drepturilor fundamentale a UE, art. 31, § 1), sunt cu siguranță o parte a acesteia. Niciun acord colectiv, chiar negociat cu reprezentanții angajaților, nu poate, prin urmare, scuti angajatorul de implementarea anumitor măsuri de prevenire a riscurilor.
În acest caz, un amendament la un acord-cadru din 4 mai 2000 referitor la organizarea și reducerea timpului de lucru în sectorul transporturilor medicale a fost încheiat la 16 iunie 2016. O organizație sindicală care a participat la negocieri fără semnarea acestui amendament a confiscat tribunalul de instanță cu o cerere de anulare a unor dispoziții ale acestuia, în special a celor referitoare la ...
