Înainte de crearea unui statut general de denunțător prin legea Sapin 2 (L. nr. 2016-1691, 9 decembrie 2016, referitoare la transparență, lupta împotriva corupției și modernizarea economic), legiuitorul a adoptat deja anumite reguli menite să protejeze angajații care au denunțat acte de corupție cu bună credință (C. Muncii, art. L. 1161-1, abrogat de legea Sapin 2), un risc grav pentru sănătatea publică sau mediul înconjurător (C. trav., art. L. 4133-5, abrogat și de legea Sapin 2) sau fapte susceptibile de a constitui o infracțiune sau o infracțiune (C. trav., art. L. 1132-3-3).
Această din urmă protecție a fost încorporată în 2013 (L. nr. 2013-1117, 6 decembrie 2013, referitoare la lupta împotriva fraudei fiscale și a delincvenței economice și financiare grave) în capitolul codului muncii referitor la principiul discriminare: „niciun angajat nu poate fi sancționat, concediat sau să facă obiectul unei măsuri discriminatorii, directe sau indirecte, […] pentru că s-a raportat sau a mărturisit, cu bună credință, fapte care constituie o infracțiune sau o infracțiune de care ar fi luat cunoștință în îndeplinirea atribuțiilor sale ”. În cazul unei dispute, de îndată ce persoana prezintă elemente de fapt care permit să se presupună că a legat sau ...
